biancasuju
Mini fan
Joined: 12 Jun 2011
Posts: 4
Location: Romania
|
 Posted: 14/06/2011 14:23 Post subject: why we are still friends????? |
 |
|
M-am hotarat si eu in sfarsit sa imi postez fan fiction-urile :) sunt genul de persoana atipica asa ca am amestecat 2 trupe dupa cum veti vedea in cea ce urmeaza.
{Daesung + Donghae] = [BigBang + Extra Junios]
Donghae lucra la o cafenea impreuna cu prietenul lui Daesung.La întâia ora a diminetii usa cafenelei se deschide facandu-si aparitia nimeni altul decat Donghae intr-un tricou negru ce ii evidentia foarte bine formele.Dupa 20 de minute de la deschidere isi face simtita prezenta si Daesung intrand sfios pe usa cafenelei cu o privire ca si cand ar incerca sa treaca neobservat,dar Donghae il tinteste fara ezitare.
-Annyong,unde ai fost pana l ora asta???si nu incerca sa inventezi scuze!!
-Hei,imi pare rau okey???
Cum inventarul era terminat Daesung nu avea acum decat sa pregateasca bauturile clientilor.Era aproximativ 11 dimineata iar cafeneaua era deja plina de oameni care comandau shake-uri de capsuni cu menta,banane,ananas sau cirese.
Din spatele barului Daesung mai arunca o privire fasneata la Donghae care lucra de zor.Intorcandu-si capul ii surprinde privirea si ii zambeste.Fara sa stie ca Donghae are intoleranta la lactoza,Daesung ii pregateste un milkshake.
In pauza,Donghae face schimb de locuri cu partenerul sau dupa care bea milkshake-ul racoritor.Nu a durat mult pana sa i se faca rau.
Daesung cu o privire infiorata il intreba daca totul este in regula iar Donghae nega dispoziția starea in care se afla vrand sa isi continue ziua la cafenea,dar nu isi putea mintii prietenul asa ca ii lasa pe masa cheile cafenelei si se indrepta spre usa.
Auzind clinchetul clopoteilor de la intrare isi zareste amicul parasind localul.Fara sa stea pe ganduri fuge spre el punandu-i o mana in jurul gatului sau iar cealalta mana in jurul taliei sale
Drumul nu a fost usor! Daesung cu atentie ii scoate cheile din buzunar si deschide usa apartamentului unde direct il intinse pe Donghae pe pat Scotandu-i usor tricoul si imbaracandu-l cu ceva mai gros pentru ai tine de cald apoi ii pregatii o compresa cu apa rece pentru ai linistii febra naucitoare pe care o capatase din vina lui.
Au trecut zece minute iar Donghae adoarme ca un bebelus,Daesung ca un bun prieten nu s-a miscat de langa el ,ba chiar masandui usor tamplele ca sa nu il trezeasca il privea cu fata inocenta de catelus asteptand sa se trezeasca.
Dupa doua ore revigorante de somn Donghae se trezeste si il vede pe Daesung tintindu-l cu privirea.
-De ce esti inca aici???
-Pentru ca nu am vrut sa te las singur sa zaci in agonie fara nimeni care sa iti aline durerea.
-Iti multumesc,dar totusi nu era nevoie!
-Normal ca era necesitate din cauza mea esti acum,aici!
-Ohhhh...te rog nu te invinovatii pentru asta nu aveai de unde sa sti.
Daesung se repezii sa isi imbratiseze prietenul cu tot atata repeziciune cu cat o tornada sterge dupa fata pamantului un sat.
Donghae il imbratisa si el si ramase in pat de unde nu mai cobora pana ziua urmatoare cand trebuia sa mearga iar la lucru.
Din fata usii Daesung isi intoarce privirea spre el aptinandusi cu greu lacrimile...se simtea vinovat.
-Bye Donghae.Esti sigur ca o sa te descurci singur????
-Da sunt sigur! Acum poti pleca ...multumesc!!
-Nu trebuie...am facuto cu placere.
(Macinat de regrete Daesung pleaca iar tot drumul il bantuie intrebarea "Why we are still friends?")
[The end]
[url=http://www.99poze.ro/p/6dec996681c5e66e302bd165360f7672.jpg] [/url] |
|
